Metoda participativă

Abordarea participativă înseamnă aplicarea unei metode de predare axate pe experiențele personale ale cursanților și pe dobândirea autonomă a cunoștințelor. Este o abordare reflexivă a predării și, de obicei, termenii "interactiv" sau "centrat pe cursant" sunt utilizați atunci când se adoptă această abordare (Kucharčíková & Tokarčíková, 2016). Metoda participativă se concentrează pe comunicare în scopul încurajării examinării critice a diverselor opinii care alimentează dezbaterea contemporană privind diferite întrebări și probleme legate de viitorul lumii noastre (Öhman & Öhman 2013, 325).

Cel mai important aspect este acela că participantul este încurajat de către formator sau facilitator să învețe prin propriul interes, indiferent dacă este în cadrul unui grup sau singur. Pentru formatori, abordarea participativă poate însemna asumarea mai mult a unui rol de facilitator, de exemplu crearea planului pentru activitățile de învățare împreună cu participanții, flexibilizarea generală a muncii în grup sau crearea de sarcini care să încurajeze o autoreflecție suplimentară din partea lor. Pentru participanți, acest lucru înseamnă că este nevoie de o participare activă. În loc să fie doar un cursant pasiv, participantul ar trebui să participe activ la luarea deciziilor legate de învățarea sa, să colaboreze activ cu colegii săi și să se concentreze pe reflecția asupra propriei învățări în timpul cursului. Abordarea participativă globală se reduce la mutarea accentului de la formator la participanți.

Metode participative: exemple din cadrul proiectelor-pilot

Conservarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial au fost realizate în cadrul HEART prin intermediul educației artistice la nivel comunitar, iar abordarea participativă este o parte centrală a acestui concept.

În cadrul proiectului pilot al Universității Finlandei de Est am lucrat cu oamenii din satul Mujejärvi. Le-am explicat obiectivele proiectului și lucrurile pe care dorim să le avem ca rezultate și i-am determinat ( în calitate de experți ai propriului lor patrimoniu cultural imaterial) să se gândească la modul, tipul și momentul în care patrimoniul cultural imaterial a fost prezent în viața lor. Acest lucru a fost realizat în cadrul unor ateliere care s-au axat pe lucrul cu fotografii vechi, pe implicarea într-un dialog legat de acestea și, de asemenea, pe asocierea fotografiilor vechi cu idei de fotografii noi, actuale. Acest lucru a inclus reflectarea asupra obiectelor și poveștilor care au legătură cu aceste perechi de fotografii. Aceasta a fost o experiență de învățare atât pentru participanți, cât și pentru echipa de facilitatori, menținând în același timp concentrarea întregului proces asupra participanților. Acesta este un mod de a utiliza o metodă participativă în combinație cu arta, discuțiile și învățarea pe bază de proiect pentru a examina și a prezenta mai bine o temă a patrimoniului cultural imaterial. În acest caz, a fost vorba despre universul satului și al vastului său patrimoniu cultural imaterial (și material).

În cadrul proiectului pilot din Kansalaisfoorumi (Finlanda), am organizat ateliere de lucru, seminarii virtuale și o festivitate de încheiere, toate menite să aprofundeze angajamentul și înțelegerea participanților față de patrimoniul cultural imaterial. Am folosit mai multe tipuri de activități participative, de la realizarea de hărți mentale la diferite tipuri de exerciții de scriere (scriere senzorială, scriere inspirată de muzică, scriere personificatoare dând voce obiectelor culturale, autodescriere prin intermediul copacilor ca metaforă și multe altele). În cadrul sesiunilor virtuale, participanților li s-a oferit șansa de a aduce texte scrise de ei înșiși legate de patrimoniul cultural imaterial. Facilitatorul și ceilalți participanți au oferit feedback cu privire la textele fiecăruia. Abordarea a fost foarte practică: ce este important în acest text și ce schimbări ar putea fi făcute pentru a scoate în evidență acest lucru? Această abordare i-a ajutat pe autori să își asume responsabilitatea pentru propriul text și a creat un spațiu pentru sprijin reciproc.

În cadrul proiectului pilot Blue Beehive (Spania), participanții au avut ocazia să creeze liber obiecte din ceramică cu ajutorul unui formator/artist în arta ceramicii. Scopul lucrării nu a fost doar crearea de obiecte, ci mai degrabă cunoașterea importanței ceramicii, a beneficiilor sale pentru sănătatea fizică și mentală și a laturii creative implicate în cadrul acesteia. În cadrul unui al doilea atelier au desfășurat două activități: lectură și ceramică. S-a povestit o carte despre cultura și tradițiile populare din zonă (La carabassa Tomasa) și s-a comentat conținutul acesteia. Ceramica a fost conectată prin faptul că participanții au creat un dovleac de lut asemănător personajului principal al cărții.

În cadrul pilotului Asociației Perseidele (România) am avut trei zile de ateliere practice, în care participanții au descoperit un element de patrimoniu imaterial din Transilvania, respectiv mobilierul pictat în stilul sașilor transilvăneni. Cu ajutorul a patru pictori cu experiență, participanții au experimentat pictura pe lemn în acest stil tradițional unic. Pe parcursul celor trei zile, participanții s-au familiarizat nu numai cu aspectele practice ale acestui stil de artă, ci și cu istoria și filosofia oamenilor care au creat această formă de artă. Acest lucru i-a ajutat pe participanți să aprecieze pe deplin tradițiile, deoarece au înțeles de unde provine arta și care au fost sursele de inspirație pentru aceasta.

În cadrul proiectului pilot Oideas Gael (Irlanda), o "seară a porților deschise" organizată înainte de curs a servit atât la promovarea programului, cât și la definirea domeniului său de aplicare. Organizatorii au stabilit obiectivul utilizării poveștilor populare locale pentru a inspira compoziția unei noi piese muzicale sau a unui nou spectacol. Cu toate acestea, s-a precizat că nici poveștile populare specifice, nici formatul exact al compoziției nu fuseseră finalizate la acel moment. Prin urmare, în cadrul serii de deschidere și în timpul primelor sesiuni ale cursului, participanții și educatorii au lucrat împreună pentru a concepe proiectul comun al procesului de lucru și al rezultatului final. Expertul nostru în patrimoniu a relatat o serie de povești tradiționale, iar participanții și-au exprimat un interes deosebit pentru două povești care demonstrau o legătură între două situri importante din zona locală. Toți participanții au fost încurajați să găsească sau să identifice piese muzicale care aveau legătură tematică cu poveștile, în timp ce unii participanți și-au creat propriile compoziții. Materialul rezultat a fost organizat, exersat și prezentat în cadrul unui concert public final.

Abordarea patrimoniului cultural imaterial pornind de la propriile puncte de plecare ale participanților

Atunci când se face educație pe teme legate de patrimoniul cultural imaterial, este important de reținut că, de obicei, subiectul trebuie abordat pornind de la propriile puncte de plecare ale participanților, indiferent dacă aceștia știu foarte puțin sau sunt deja experți în subiectul care este predat, promovat sau conservat.

Începerea cu o discuție generală privind patrimoniul cultural imaterial, formele și semnificațiile sale, este cea mai bună modalitate de a evalua cunoștințele participanților în materie. Acest tip de reflecție este deja un punct în care se poate învăța despre propriul patrimoniu cultural imaterial sau despre patrimoniul cultural imaterial al altora; lucruri aparent normale și cotidiene pentru cineva pot fi piese valoroase ale patrimoniului cultural imaterial pentru alții. Astfel de exemple au apărut în cazurile pilot HEART, în care participanții au început să observe patrimoniul cultural imaterial în lucruri destul de obișnuite pentru ei. Acesta este, de asemenea, momentul în care poate avea loc învățarea transformativă.

Mai jos sunt prezentate câteva comentarii pe această temă din partea formatorilor de artă implicați în proiectul HEART, precum și un exemplu al modului în care metodele noastre participative au influențat experiența participanților privind apartenența la o comunitate de patrimoniu sau sentimentul de motivație pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Comentariile formatorilor artistici referitoare la abordarea patrimoniului cultural imaterial pornind de la propriile puncte de plecare ale participanților

• Punctul de plecare ar trebui să fie întotdeauna foarte deschis, lăsând procesul să fie creativ chiar de la început. Acest lucru creează experiențe diferite față de sesiunile pre-planificate.
• Nu începeți cu "Iată cum vom face acest lucru...", ci mai degrabă lăsați totul să se construiască în cadrul discuțiilor și împreună cu participanții.
• Încurajați-i pe oameni să pună multe întrebări, acest lucru ajutând la eliminarea incertitudinii și promovând, de asemenea, discuțiile între participanți (oamenii pot avea puncte de plecare și cunoștințe diferite, iar discuțiile de la egal la egal promovează reflecția).
• Aduceți în discuție lucrurile deja discutate și cunoscute de participanți -> reduceți incertitudinea creată de "necunoaștere" și promovați ideea de încredere în proces.
• În calitate de facilitator sau educator, fiți cu mintea deschisă și concentrați-vă pe comunicarea deschisă cu participanții cu privire la proces.

Educația artistică bazată pe comunitate și abordarea participativă bazată pe cunoștințele participanților

Abordarea participativă se leagă de educația artistică bazată pe comunitate ca parte esențială a acesteia. Butterwick & Roy (2020, 90) consideră că expresia artistică și creativă, realizată cu atenție, poate sprijini formele de vorbire și ascultare dincolo de granițe a diferențelor și poate duce la înțelegerea de sine și a celorlalți. Acest lucru a fost evident în toate proiectele pilot ale proiectului HEART în metodele și exercițiile utilizate pentru promovarea și conservarea patrimoniului cultural imaterial. Puteți vizualiza toate exemplele de exerciții ale educatorilor artistici din cadrul proiectului HEART selectând eticheta/tag-ul exercițiilor din setul de instrumente.

În practică, metodele participative pot include:

• Implementarea metodelor formei de artă
• Discuții active
• Îndrumarea participanților către rezolvarea problemelor
• Utilizarea învățării bazate pe proiecte (abordare instrucțională a învățării prin implicarea în proiecte)
• Folosirea povestirilor
• Întrebări deschise în timpul educării
• Predarea de la egal la egal pentru a-i implica pe cursanți

Utilizarea cunoștințelor participanților și purtarea de discuții deschise, pe lângă educarea cu privire la elementele de bază ale patrimoniului cultural imaterial, reprezintă un element central pentru reflecție, astfel încât să poată avea loc experiențe de învățare transformative. Asumându-și mai mult un rol de ghidare în calitate de educator, participanții au posibilitatea de a fi experții din sală, în funcție de tema patrimoniului cultural imaterial care este discutată.

În cazul proiectului pilot al Universității Finlandei de Est, în care tema principală a fost viața satului, localnicii au fost tratați încă de la început ca experți ai propriului lor patrimoniu cultural imaterial, chiar dacă în acest stadiu nu își dădeau încă seama pe deplin de patrimoniul lor cultural imaterial și de valoarea pe care acesta o deține. Acesta este motivul pentru care o abordare mai mult bazată pe comunitate și participativă a fost cea mai bună modalitate de a ne îndeplini obiectivul de promovare și conservare a temelor legate de patrimoniul cultural imaterial al satului. Am organizat o expoziție cu povești și fotografii, sătenii fiind atât sursele, cât și îndrumătorii cu privire la conținutul și structura galeriei.

Lucrurile pe care participanții le consideră obișnuite pot fi patrimoniu cultural imaterial valoros și acest lucru înseamnă că ne bazăm pe cunoștințele lor; participanții din sat erau experți în propriul lor patrimoniu, chiar dacă nu îl considerau pe tot ca fiind valoros sau ceva care trebuie conservat. Discutând despre patrimoniul cultural imaterial și determinându-i pe participanți să reflecteze, acest punct de vedere a început să se schimbe, iar ei au descoperit că, de fapt, au un patrimoniu bogat, care nu numai că este important de păstrat, dar și de promovat și protejat.

Referințe

Kucharčíková, A., & Tokarčíková, E. (2016). Use of participatory methods in teaching at the university. TOJSAT, 6(1), 82–90

Ohman, J., & Ohman, M. (2013). Participatory approach in practice: an analysis of student discussions about climate change. Environmental Education Research, 19(3), 324–341. https://doi.org/10.1080/13504622.2012.695012

Butterwick, S., & Roy, C. (2020). Finding voice and engaging audiences: The Power of Arts-Based Community Engagement. În Doing Critical and Creative Research in Adult Education (pp. 89-). BRILL. https://doi.org/10.1163/j.ctv2gjwzkt.14