Învățarea transformativă prin educația în domeniul artei de patrimoniu

Teoria învățării transformative

Principalul rezultat al proiectului HEART, acest set complet de instrumente digitale, urmărește să se asigure că educatorii de artă pot promova un proces de învățare transformativă. Teoria învățării transformative este o teorie a educației la vârsta adultă care încearcă să descrie și să analizeze modul în care adulții învață să dea un sens experienței lor (Mezirow 1991, 198). Astfel, a promova învățarea transformativă înseamnă a stimula cursantul să își testeze și să își transforme propriile perspective asupra sensului (Mezirow 1991, 201).

Teoria învățării transformative are trei piloni principali, și anume: reflecția critică, dialogul și experiența (Mezirow 1991). În plus, empatia este un element-cheie deoarece înțelegerea dimensiunii emoționale a învățării este importantă pentru ca procesul de învățare transformativă să aibă loc. Emoțiile sunt esențiale pentru reflecția critică și oferă celui care învață capacitatea de a se identifica cu perspectivele celorlalți, reducând probabilitatea prejudecăților și crescând oportunitatea înțelegerilor comune (Taylor & Cranton 2013, 37-38). Prin urmare, învățarea transformativă nu înseamnă doar dobândirea de noi informații sau de noi competențe, ci mai degrabă schimbarea fundamentală a modului de înțelegere a lumii. Aceasta include, de exemplu, schimbări și modificări ale propriei perspective, convingeri, ipoteze sau valori. Astfel, în învățarea transformativă, unele moduri existente de gândire și înțelegere se schimbă printr-un proces de reflecție care este de obicei legat de evenimente de viață, de expunerea la perspective sau valori diferite și diverse sau de angajarea în dialog cu alte persoane. Învățarea transformativă este adesea asociată cu creșterea și dezvoltarea personală. De exemplu, familiarizarea cu conținutul acestui set de instrumente poate fi o sursă de proces transformativ și reflexiv pentru formatori și poate schimba modul în care aceștia privesc patrimoniul cultural imaterial și îl abordează în procesul lor educațional.

Învățarea poate fi înțeleasă ca un proces de creare a sensului în care experiențele sunt interpretate și puse în context. Mezirow a prezentat faptul că "perspectivele de sens" sau "cadrele de referință" ghidează procesul de creare a sensului. Cadrele de referință sunt învățate în principal prin procesul de socializare și, prin urmare, se formează adesea inconștient și necritic. Prin învățarea transformativă, acestea pot fi conștientizate și transformate prin reflecție critică. (Heldal Stray & Saetra 2017, 5–6.)

Teoria învățării transformative are învățarea comunicativă ca parte centrală a teoriei întrucât pune în evidență importanța interacțiunii în învățare; în practică, aceasta poate însemna că învățarea are loc atunci când oamenii creează artă împreună, împărtășesc idei și oferă feedback celorlalți. Învățarea comunicativă este legată de experiențele de învățare transformative în măsura în care acestea pot rezulta din experimentarea unor noi perspective și valori. Acest lucru se întâmplă, de obicei, atunci când se interacționează cu alte persoane și, mai ales, în cadrul proiectelor artistice comunitare care aduc oamenii împreună.

Învățarea transformativă în ansamblu, în cazul patrimoniului cultural, poate însemna că înainte nu vă interesa sau nu vă gândeați la patrimoniul cultural, dar după ce treceți printr-un atelier sau printr-o altă experiență transformativă, începeți să deveniți mai conștienți de patrimoniul cultural și să reflectați critic pentru a adopta noi puncte de vedere sau comportamente care vor respecta mai mult patrimoniul cultural propriu sau al altcuiva. Prin învățarea mai multor semnificații pe care patrimoniul cultural imaterial le are în ceea ce privește identitatea și stilul de viață al indivizilor și comunităților, cultura și societatea, precum și promovarea drepturilor omului, sunt elaborate noi cadre de referință.

Teoria învățării transformative - Practici și facilitare a procesului de învățare

Dacă doriți să facilitați procesul de învățare transformativă, este indicat să:

• Furnizați informațiile noi ca pe o resursă ce ar trebui să fie încorporată de cursant în lucrurile pe care deja le cunoaște;
• Ajutați cursanții să identifice preconcepțiile sau înțelegerea lor (în legătură cu subiectul discutat);
• Ajutați cursanții să participe la discuții: încurajați-i să fie deschiși cu privire la cadrele lor de referință și să le împărtășească;
• Ghidați cursanții către reflecția critică: încurajați periodic cursanții să reflecteze asupra înțelegerii lor a temei tratate;
• Acționați (în calitate de formator) mai mult ca un facilitator decât ca o autoritate în domeniu;
• Încercați să creați un mediu de învățare care sprijină rezolvarea în comun a problemelor și colaborarea între colegi, empatia și deschiderea, acceptarea diversității și egalitatea de șanse în vederea participării (Mezirow 1997, 9-11.);
• Evaluați etic influența formatorului în procesul de învățare (reflexivitate);
• Asigurați-vă că beneficiarii învățării înțeleg pe deplin fenomenul transformării ca proces;
• Analizați din punct de vedere etic criteriile de selecție prin care credințele, valorile și ideile sunt puse la îndoială sau problematizate în procesul de învățare (Mezirow 1991, 201).

Cum anume este utilizată învățarea transformativă în practică? Potrivit lui Mezirow (1997, 10), experiențele de învățare, proiectele de grup, jocurile de rol, studiile de caz și simulările sunt, de exemplu, metode asociate cu educația/învățarea transformativă. Astfel, toate proiectele pilot realizate de partenerii proiectului HEART în colaborare cu experți în educație artistică și patrimoniu se încadrează în metodele educației transformative. Proiectele-pilot au oferit participanților oportunități de reflecție care au condus la o înțelegere personală mai clară, astfel încât au generat experiențe de învățare transformative. Un exemplu în acest sens s-a întâmplat în cadrul proiectului pilot al Universității Finlandei de Est: participanții au început să observe multe lucruri din viața lor de zi cu zi ca fiind elemente valoroase ale patrimoniului cultural imaterial care ar trebui protejate acum și în viitor. Participanții au reflectat asupra înțelegerii lor a patrimoniului cultural imaterial și a semnificației acestuia pentru ei înșiși și pentru comunitatea din sat, ceea ce a condus nu numai la aprecierea durabilității culturale, ci și la motivația de a-și proteja și cultiva propriul patrimoniu.

Arta în cadrul comunității ca modalitate de promovare a învățării transformative

Koo (2018, 4) susține că procesul de creație artistică (în special arta cu aspecte practice) contribuie la învățarea transformativă într-un mod unic. Studiile lui Koo (2018, 21) arată că învățarea transformativă a avut loc în trei domenii principale prin intermediul creației artistice:

În plus, Koo (2018, 21) susține că învățarea transformativă prin artă nu este doar despre a învăța cum să faci unele lucruri. Este vorba despre momentul de a regândi ipotezele cuiva față de aceasta. Creația artistică și arta în sine sunt în principal o experiență pentru oameni. Acesta este motivul pentru care educația artistică comunitară poate beneficia de teoria învățării transformative. Arta comunitară și învățarea transformativă împărtășesc, de asemenea, multe dintre aceleași principii ale transformării: dialogul, reciprocitatea, acțiunea participativă, experiența, empatia și libertatea.

Învățarea transformativă în proiectul HEART

Sclipiri ale învățării transformative pot fi văzute în întregul set de instrumente digitale; unul dintre obiectivele proiectului HEART a fost de a conduce un astfel de proces care poate fi văzut atât în conținutul proiectelor pilot, cât și în acest set de instrumente și materiale. Este important ca învățarea despre patrimoniul cultural imaterial prin intermediul artei comune să fie mai mult decât învățarea despre patrimoniul în sine; aceasta înseamnă învățarea despre comunitate, societate, procesul creativ de creare a artei, precum și învățarea despre alții și sine.

Referințe

Heldal Stray, J. & Saetra, E. 2017. Predarea pentru democrație: Teoria învățării transformative care mediază politica și practica. Nordic Journal of Pedagogy and Critique 3: 1-16. https://www.researchgate.net/publication/321726128_Teaching_for_democracy_Transformative_learning_theory_mediating_policy_and_practice

Mezirow, J. (1997). Învățarea transformativă: De la teorie la practică. New directions for adult and continuing education 74: 5-12. https://www.ecolas.eu/eng/wp-content/uploads/2015/10/Mezirow-Transformative-Learning.pdf

Koo, S. 2018. Transformarea manuală: Explorarea învățării transformative a adulților prin crearea de artă manuală. Marilyn Zurmuehlen Working Papers in Art Education 2018(1), 1-24. https://doi.org/10.17077/2326-7070.1508

Mezirow, J. (1991) Dimensiunile transformative ale învățării la adulți. The Jossey-Bass Higher and Adult Education Series. Jossey-Bass Inc, editori.

Taylor, E. W., Cranton, P. (2013) A Theory in Progress? Probleme în teoria învățării transformative. European Journal for Research on the Education and Learning of Adults. Vol. 4, nr. 1.