De ce este esențial să protejăm și să salvăm patrimoniul nostru cultural?

1. Deoarce există riscul să dispară pentru totdeauna.

În ultima sută de ani, Europa a trecut prin câteva evenimente istorice tragice cum ar fi cele două Războaie Mondiale, războiul din Iugoslavia și mai nou cel din Ucraina, care au avut și au un impact negativ nu numai asupra vieții umane dar și asupra întregului patrimoniu cultural european. Multe monumente istorice și orașe cu o vechime istorică de sute și mii de ani au fost parțial sau complet distruse, iar populația fragilizată de traumele războiului a fost nevoită saă emigreze din regiunile de conflict pierzând astfel treptat legătura cu locurile natale și cu specificul lor cultural. Această ,, dezrădăcinare ” a condus inclusiv la alterarea sau chiar pierderea unor tradiții imateriale valoroase.

Dar nu numai războaiele reprezintă amenințări la adresa transmiterii și protejării patrimoniului cultural european, acesta poate fi amenințat și pe timp de pace, datorită dinamismului social, a evoluției continue a societății omenești. Astfel transformările sociale, culturale și economice prin care a trecut societatea în general a presupus o schimbare continuă a oamenilor sub aspectul activităților practicate, a raporturilor sociale dintre membrii comunitățiilor, o asimilare a elementelor de modernism în cotidianul zilnic cu o rapidă schimbare a mentalității individului și a societății. În acest context al globalizării s-au pierdut foarte multe tradiții și obiceiuri populare deoarece comunitățile tradiționale nu au fost reziliente la factorii exteni dar și datorită faptului că ele nu au fost ajutate financiar de către autorități să îți conserve patrimoniul cultural.

Deloc de neglijat sunt și factorii tehnici și tehnologici care au reușit să producă deasemenea mutații în cadrul comunităților locale prin dispariția unor meserii tradiționale (meșteșuguri), a unor practici și activități agro-pastorale, a unor evenimente culturale și practici sociale deoarece populația tânară este atrasă de activități din domenii noi, moderne, mult mai bine remunerate decât cele tradiționale.

Migrația de la sat la oraș a presupuns o fragilizare a comunităților iar populația mai în vârstă nu a mai avut cui să transmită unele tradiții populare și cine să le ducă astfel mai departe. În lipsa tinerilor care să revitalizeze patrimoniul cultural acesta dispare trept.

Din categoria factorilor sociali amintim migrația. Multe state europene au devenit astăzi multiculturale datorită afluxului de imigranți din toata lumea care din diverse motive au ales să traiască într-o altă țară decât cea natală. Această mobilitate continua a populației la nivelul continentului european presupune o interacțiune cu patrimoniul țării gazdă și descoperirea unor forme de patrimoniu imaterial necunoscute sau foarte puțin cunoscute înainte de a ajunge acolo. Atitudinea și modul cum se raportează la acest patrimoniu sunt foarte importante în procesul de conservare. Este de preferat manifestarea unor atitudini de responsabilitatea comună față de protejarea patrimoniului, de mândrie și apreciere a valorilor universale, a unicității și vechimii obiceiurilor și tradițiilor culturale noi pe care le experimentează și cu care interacționează. Deschiderea față de cunoașterea mai profundă a moștenirii culturale presupune înțelegerea importanței și a rolului pe care aceasta îl are în societatea contemporană, a beneficiilor de ordin practic (pentru educație, turism, economie etc (Croitoru, C; Marinescu- Becut, A, 2018).

Din păcate există riscul ca patrimoniul să dispară atunci când acesta face obiectul unor infracțiuni, cum ar fi vandalizări, incendieri, furt și comerț ilicit cu bunuri culturale. Comerțul ilicit cu bunuri culturale în special al celor care au valoare patrimonnială intră în categoria crimei organizate. Conform datelor Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii, crimele împotriva obiectelor de artă se plasează pe locul al treilea într-un top al activităților ilegale de comerț cu cele mai mari încasări (Charney et al, 2012). Sunt depășite doar de traficul de droguri și de cel cu arme. Mai mult grupurile teroriste fundamentaliste se folosesc de veniturile obținute din vânzarea de antichități furate pentru a-și finanța activitatea (Charney et al, 2012).

2. Datorită semnificației culturale și a valorilor patrimoniale pe care le conservă.

Un bun cultural, o tradiție culturală devine patrimoniu doar în condițiile în care aceasta are o valoare deosebită pentru un grup etnic, pentru o populație sau o comunitate. Aceste valori sunt transmise până în prezent și sunt apreciate de populația actuală. Conform Cartei Burra (ICOMOS, 1999), semnificația culturală înseamnă valoare estetică, istorică, științifică, socială sau spirituală pentru generațiile trecute, prezente sau viitoare. Semnificația culturală este întruchipată de locul în sine, de structura, cadrul, utilizarea, asociațiile, semnificațiile, înregistrările, locurile conexe și obiectele conexe. Astfel termenul de valoare culturală exprimă motivele pentru care ar trebui să considerăm un bun cultural drept un obiect patrimonial cu o importanţă deosebită (Pereira Roders, 2011). Se consideră astfel că societăţile păstrează obiecte deoarece acestea au o valoare pentru membrii săi (Caple, 2009) şi le conservă tocmai datorită acestor valori (Appelbaum, 2007). În practica patrimonială valorile reprezintă acele carcateristici pozitive sau calitative pe care o persoană particulară sau un grup i le atribuie unui obiect cultural sau unor situri (Mason, 2002), inclusiv acele practici, legende populare, memorii apărute în relaţie strȃnsă cu valorile sociale şi estetice de cele mai multe ori spontan sau experimental (Jonhnston, 2017). Prin carcateristici pozitive sau calitative sunt definite atȃt valorile culturale actuale cȃt şi cele potenţiale (Mason, 2002) pe care le întȃlnim şi sub denumirea de atribute (UNESCO, 2011).

Desi valorile culturale variază de la o cultură la alta totuşi patrimoniul a devenit un bun comun al tuturor locuitorilor planetei și tocmai din acest motiv devine necesară conservarea, salvarea și protejarea lui, pentru că aparține tuturor.  Valoarea este un concept construit atât cultural cât și istoric, iar patrimoniul este un concept încărcat de valoare (Harvey, 2001; Pendlebury, 2013). Valoarea nu mai este văzută ca ceva inerent unui atribut, care poate fi înțeleasă de către experți, ci o calitate care se formează în fiecare moment între un obiect și un subiect. Bazându-se pe această premisă, patrimoniul este văzut ca o interacțiune permanentă între resurse și valori, între trecut și prezent (Avrami et al., 2000; De la Torre, 2002). Aspectul asociativ al valorii constă în faptul că aceasta exprimă legături semnificative cu oameni, evenimente, locuri, practici, tradiții, povestiri, obiecte, etc.

Redăm pe scurt câteva exemple de valori patrimoniale :

• Vechimea istorică: arată cât de veche este o tradiție, acesteia îi sunt asociate o serie de evenimente istorice petrecute în trecut. Această valoare generează statornicie, continuitate şi ataşament faţă de trecut, sentimente foarte importante în formarea sentimentului identitar la nivelul unei comunităţi sau individ ( Lowenthal, 1975). 
• Valori sociale : acestea se manifestă prin atașament, prin sentimentul de apartenență la respectiva tradiție,
• Unicitatea : indică raritatea tradiției respective, dacă aceasta se practică pe scară largă sau este specifică doar unor comunități.
• Autenticitatea. În Ghidul operaţional UNESCO, paragraful 82, este precizat faptul că o proprietate culturală îndeplineşte condițiile de autenticitate dacă valorile lor culturale sunt sincer și credibil exprimate printr-o gamă de atribute, cum ar fi ,, formă și design, materiale și substanțe, utilizare și funcție, tradiții, tehnici și sisteme de management, amplasare și poziţionare, limbă și alte forme de patrimoniu imaterial, spirit și senzație şi alți factori interni și externiˮ(UNESCO, 2011).
• Identitatea culturală: este semnul distinctiv a unui popor/ grup etnic/comunitate, a istoriei, a tradiției și obiceiurilor sale, în cadrul unei anumite geografii. (Identitate culturală ce este, elemente și modul în care este construită | Thpanorama - Acum deveniți mai buni). Regăsim deasmenea referiri la identitatea de origine, de limbă, de religie, de nevoi, de obiceiuri ( Popescu and Biharia, 1978 ).
• Valoarea estetică : face referire la frumusețe. Spre exemplu un costum popular are o valoare estetică prin prisma culorilor și a motivelor tradiționale pe care le are cusute.

Astfel patrimoniul are o puternică valoare istorică, culturală, identitară, el conservă aspecte de cultura și civilizație specifice unei societăți, exprimă modul în care oamenii au muncit, cum s-au raportat la mediul în care au trăit, care erau relațiile dintre ei, care erau credințele lor spirituale etc. Patrimoniul lăsat de strămoșii noștri are deasemenea o valoare memorială deoarece exprimă memoria unui popor și perpetuează unele mentalități privind istoria trecutului (Varin , page 22).

Inclusiv semnificația culturală, autenticitatea și valorile excepționale universale ale elementelor de patrimoniu intangibil înscrise pe lista UNESCO sunt supuse unor amenințări care riscă să le pună în pericol calitatea deosebită. În cadrul cercetării Dive into intangible cultural heritage! Dive into intangible cultural heritage! - intangible heritage - Culture Sector - UNESCO. UNESCO a identificat la 500 de elemente imateriale protejate , 46 de amenințări și riscuri. Studiul a scos în evidență acțiunea unui cumul de amenințări și riscuri. Redăm rezultatele în Anexa 1.

3. Datorită beneficiilor pe care le are în promovarea unei societăți mai sustenabile.

Valorificarea patrimoniului aduce comunităților care îl conservă o serie de beneficii sociale, culturale, economice și de mediu.

UNESCO scoate în evidență legăturile dintre cele 5 domenii ale patrimoniului imaterial : meșteșuguri populare, cunoștințe și practice legate de natură și univers, tradiții și expresii orale, arta teatrului și practici sociale, ritualuri, festivaluri și evenimente (UNESCO, 2003) și Sustainable Development Goal (Agenda 2030) (Figura 1)

Aceste corelații au fost identificate în cadrul proiectului Dive into intangible cultural heritage! Dive into intangible cultural heritage! - intangible heritage - Culture Sector - UNESCO. Spre exemplu Handicrafts (Figura 2).

înregistrează cele mai multe conexiuni cu SDG 8 ( Decent Work and Economic Growth), SDG 16 ( Peace, Justice, and Strong Institutions), SDG 11 ( Sustainable cities and communities), SDG 12 ( Responsible Consumption and Production), SDG 17 ( Partnership for the Goals), SGD 4 ( Quality Education), SDG 5 ( Gender Equality) , SDG 15 ( Life and Land).

De asemenea studiul realizat de UNESCO prezintă faptul că dansul, cântecele, limba, ritualurile, artizanatul, teatrul joacă un rol deosebit în incluziunea socială, în creșterea toleranței,etc.

Din păcate la nivelul continentului european ne confruntăm din ce în ce mai mult cu apariția unor manifestări extremiste, cu acte de terorism și radicalizarea unor grupuri sociale, cu o creștere a intoleranței, a discriminării și excluziunii sociale https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/policies/european-agenda-security/20180613_final-report-radicalisation.pdf , https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network_en. În acest context putem folosi patrimoniul imaterial la : sensibilizarea populației, la formarea unor atitudini pozitive față de cultura și civilizația unui popor, la cultivarea respectului pentru cultura altui grup social, la promovarea unor valori comune cum ar fi cea a incluziunii sociale, a toleranței etc.

4. Rolului important pe care îl are în conservarea diversității culturale a lumii contemporane

În contextul unei lumi a cărei diversitate culturală este tot mai ameninţată de forţele globalizării şi a naţionalismului a căror impact devine tot mai agresiv la adresa culturi minorităţilor, UNESCO în colaborare cu partenerii săi ICOMOS şi ICROM decid elaborarea unui nou document cu scopul conservării diversităţii culturale şi patrimoniale cu focusare pe autenticitate (Nara Document, 1994). Documentul afirmă importanţa conservării diversităţii culturale şi patrimoniale a lumii contemporane la îmbogăţirea intelectuală şi spirituală a umanităţii, în dezvoltarea memoriei colective a umanităţii (Nara Document, 1994).

UNESCO apreciază importanța diversității expresiilor culturale (incluzând aici și tradiţiile) deoarece reprezintă un: resort al dezvoltării durabile a comunităţilor, un factor important care permite indivizilor şi popoarelor să îşi exprime şi să îşi împărtăşească ideile şi valorileˮ (UNESCO, 2005). Prin adoptarea Convenției privind protecția și promovarea diversitășii expresiilor cultural (2005) se recunoaște importanța cunoștințelor tradiționale ca sursă de bogăție imaterială și materială, în special a sistemelor de cunoștințe ale populațiilor indigene, și contribuția pozitivă a acestora la dezvoltarea durabilă, precum și necesitatea protejării și promovării lor adecvate ( Convenția din 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale - Biblioteca digitală UNESCO). Prin protejarea diversitatii expresiilor culturale se asigură respectarea următoarelor principii :

• Principiul respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
• Principiul suveranității;
• Principiul demnității egale și al respectului pentru toate culturile;
• Principiul solidarității și cooperării internaționale;
• Principiul complementarității aspectelor economice și culturale ale dezvoltării;
• principiul dezvoltării durabile;
• principiul accesului echitabil;
• principiul deschiderii și al echilibrului.

References

Avrami, E., Mason, R., De la Torre, M eds. (2000). Values and Heritage Conservation. Los Angeles: Getty Conservation Institute.

Caple, C., (2009). The Aims of Conservation. In Conservation: Principles, Dilemmas and Uncomfortable Truths, edited by: Richmond A and A. Bracker, Butterworth-Heinemann, London, pp.25.

Croitoru, C; Marinescu-Becut, A, 2018, Young_people_and_cultural_heritage_RO.pdf, Editura Universul Academic, Bucuresti.

Charney, N, Denton,P and Kleberg, J. Protecting Cultural Heritage from Art Theft. International Challenge, Local Opportunity, available online at http://www.fbi.gov/stats-services/publications/law-enforcement-bulletin/march-2012/protecting-cultural-heritage-from-art-theft.

De la Torre, M., (2002). Assessing the Values of Cultural Heritage. Los Angeles: Getty Conservation Institute.

Johnston, C., (2017). Recognising Conection: Social Significance and Heritage Practice, in Corima—Revista de Investigacion en Gestion Cultural, vol.II, june, Universidad da Guadalajara, Mexico, pp.2–34.

Harvey, D.C. (2001). Heritage Pasts and Heritage Presents: Temporality, Meaning and the Scope of Heritage Studies, International Journal of Heritage Studies 7:4, 319–38.

Lowenthal, D., (1975). Past time, present place: landscape and memory. Geogr.Rev.,65, pp.1–36.

Mason, R., (2002). Assessing Values in Conservation Planning: Methodological Issues and Choices, in de la Torre, Marta, ed.2002. Assessing the Values of Cultural heritage: Research Report, CA: Getty Conservation Institute, Los Angeles, pp. 5-30.

Pendlebury, J., (2013). Conservation values, the authorized heritage discourse and the conservation-planning assemblage, International Journal of Heritage Studies, Volume 19.

Pereira Roders A., (2013). Monitoring Cultural Significance and Impact Assessments, in ‘IAIA13 Conference Proceedings’ Impact Assessment the next generation, Calgary Stampede BMO Centre, Canada.

Pereira Roders, A., Velpaus, L., and Colenbrander, B.J.F. (2013), Urban Heritage: Putting the Past into the Future. The Historic Environment: Policy and Practice, vol.4, no.1, pp.18–33.

UNESCO (2011), The Operational Guidelines for the implementation of the World Heritage Convention, Paris: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, UNESCO.