Fără să ne dăm seama învățăm ce este patrimoniul încă din copilarie. Astfel de mici copii îl descoperim, iar primul contact cu patrimoniul imaterial îl avem în:

• Familie: prin toate acele povești, cântece, legende și ghicitori spuse de bunicii noștri, cu ocazia sărbătorilor populare care se celebrează anual în comunitățile noastre, prin toate acele obiecte și bunuri pe care le găsim în casele bunicilor noștri păstrate cu sfințenie în camera de oaspeți și în cămări; prin învățarea meseriilor pe care ei le practică, prin învățarea dialectului și a limbii materne, a unor cunoștințe empirice privind plantele medicinale etc
• Sat /comunitate: prin participarea la acele evenimente comunitare care celebrează prin dans și muzică ciclul vieții (botezuri, nunți, înmormântări), a sărbătorilor religioase, a sărbătorilor câmpenești de tipul Ziua Recoltei etc
• Biserică: ne introduce în universul spiritual și alături de familie și comunitate comemorăm deopotrivă viața și moartea, celebrăm sărbătorile religioase, învățăm simbolistica creștină etc.
• Școală : contribuie la fixarea tradițiilor și practicilor populare învățate în familie, comunitate și biserică prin activități educative, prin activități extrașcolare de tipul vizitelor la muzee, case memoriale, cetăți, castele, arhive cu scopul descoperirii diversității patrimoniului național.
• Mass-media și alte mijoacele moderne de promovare a patrimoniului,
• Turismul .

Care sunt actorii patrimoniului cultural?

Având în vedere faptul că acesta a luat naștere în timp prin participarea colectivă a membrilor unei comunități putem aprecia drept actori ai patrimoniului cultural:

• Meșterii populari specializați pe diverse activități tradiționale care necesită abilități și cunoștințe specifice transmise prin viu grai de la o generație la alta;
• Membrii comunităților locale care practică și transmit mai departe elemente ale patrimoniului imaterial ( gastronomie, practici agricole etc )
• Experții în patrimoniu: acestia pot fi arhitecți, peisagiști, cercetători, etnografi, muzicieni, coregrafi etc

Un instrument util în identificarea și inventarierea patrimoniului imaterial este „ Ghidul pentru evaluarea patrimoniului rural european” prezentat și adoptat la cea de-a 13-a sesiune a CEMAT, Ljubljana - 2003 (CEMAT, Consiliul Europei, 2003) . Conform ghidului enumerăm următoarele categorii care pot fi identificate:

• Tehnici și tehnologii utilizate în crearea peisajelor culturale și anume construcția de case, producția de produse agricole, prelucrarea terenurilor.
• Forme de viață socială care surprind viața și cultura comunității. De exemplu, obiceiurile și sărbătorile laice și religioase.
• Tezaur viu sau comori umane vii sunt acei cunoscători, practicanți ai meșteșugurilor tradiționale sau interpreți populari la instrumente tradiționale.
• Arhivele sunt surse care pot furniza informații valoroase despre patrimoniul cultural imaterial.

Identificarea patrimoniului imaterial poate fi un element - cheie în dezvoltarea unei comunități.