Contextul irlandez: Grupul pilot irlandez a lucrat împreună pentru a compune și interpreta piese muzicale ca răspuns la două povești din tradiția orală a dinnseanchas (povești despre numele unor locuri). Aceste povești au supraviețuit în cadrul tradiției orale timp de mai multe generații, unele având rădăcini de peste 500 de ani. Datorită acestui fapt, limbajul din povestiri poate fi dificil, cu expresii și vocabular ce nu sunt de uz comun. Aceasta este o parte dintre meritele acestor povestiri - ele acționează ca un depozit pentru caracteristicile limbii irlandeze care au fost pierdute de vorbitorii moderni.

Înțelegerea acestor povești poate fi o provocare chiar și pentru vorbitorii nativi de irlandeză. Ca atare, ascultarea lor este un efort dificil și poate provoca emoții precum tristețea, reticența și dezamăgirea față de erodarea culturii.

Acest exercițiu a oferit participanților un spațiu sigur în care să asculte cu mare atenție un expert în aceste subiecte. Le-a oferit șansa să asculte în ritmul lor, să oprească înregistrarea, să pună întrebări și să discute.

Alte contexte: Acest exercițiu ar putea fi utilizat în alte contexte lingvistice minoritare, în care există o barieră lingvistică reală sau percepută în ceea ce privește implicarea într-o formă de patrimoniu cultural imaterial.

Obiectivul: Ajutarea participanților să înțeleagă limbajul din povestiri.

Cum/de ce permite acest exercițiu învățarea transformativă? Acest exercițiu a făcut poveștile mai accesibile, deoarece limbajul folosit este vechi și poate fi dificil de înțeles chiar și pentru vorbitorii nativi de irlandeză.

Numărul ideal de participanți: 5-10.

Durata: 1 oră.

Materiale necesare: Ecran, difuzor, laptop, înregistrarea poveștilor colectate anterior.

Descrierea exercițiului:

1. Am realizat în prealabil o înregistrare video cu expertul în patrimoniu spunând o poveste.
2. Înregistrarea a fost redată participanților cu ajutorul unui ecran de mari dimensiuni.
3. Înregistrarea a fost oprită la intervale de timp pentru a explica cuvintele și a discuta/traduce povestea.
4. Participanții puteau anunța/ ridica mâna dacă doreau să facă o pauză/să pună o întrebare.

Aspecte esențiale: Expertul în patrimoniu a fost prezent în timpul acestui exercițiu. El a răspuns la întrebările participanților, în timp ce formatorul artistic a folosit laptopul/video. A fost nevoie de doi facilitatatori în această activitate.

Sfaturi pentru formator: Au fost necesari doi facilitatori pentru acest exercițiu - expertul în patrimoniu și formatorul artistic.

Rolul principal al formatorului artistic a fost acela de a ține cont de abilitățile lingvistice ale fiecărui participant din sală și de a ști cine ar putea avea emoții în a pune întrebări, acționând ca intermediar între expertul în patrimoniu și participanți.