1. Oferirea unor statute de protecție la nivel internațional, național și regional

Atragem atenția asupra faptului că UNESCO include pe Lista Patrimoniului Mondial la cererea autorităților naționale cele mai valoroase elemente de patrimoniu intangibil care fac dovada existenței valorii universale excepționale, a integrității și autenticității.

Dar ce se întâimplă cu restul elementelor de patrimoniu imanterial care nu fac obiectul unei protecții internaționale? În ce masură reușesc oare statele să își protejeze patrimoniul imaterial național? Protejarea, ocrotirea și salvarea lor devine mult mai dificilă decât a celor care se bucură de un statut internațional UNESCO deoarece nu beneficiază de planuri de management atent monitorizate.

2. Implementarea unor măsuri și proiecte care să susțină salvarea patrimoniului imaterial

Proiectele pot îmbrăca forme diverse de la proiecte de cooperare internațională, transfrontaliere, până la cele naționale și regionale. Proiectul nostru HEART reprezintă un exemplu concret în acest sens. Consiliul Europei propune măsuri concrete care să vizeze perpetuarea competențelor tradiționale prin transmiterea lor de la o generație la alta cum ar fi : utilizarea inovatoare și diversificarea resurselor culturale cu sprijinul noilor mijloace științifice și tehnologice și reutilizarea conținutului patrimoniului cultural digital în scopul sporirii diversității culturale (Comisia Europeană, 2014).

3. Patrimoniul digital oportunitate de conservare a patrimoniului imaterial

Digitalizarea ar putea fi privită drept o masură concretă de salvare a patrimoniului. Pornind de la faptul că în prezent se înregistrează progrese uriașe în ceea ce privește valorificarea tehnologiei digitale Consiliul Europei a ajuns la concluzia că putem să o folosim în beneficiul salvarii patrimoniului cultural, deoarece tehnologia digitală facilitează accesul mai rapid la diverse forme de patrimoniu, ușureaza schimbul de experiență și bune practici la nivel european între diverși actori din domneniul patrimoniului. Multe activități culturale se desfășoară deja într-un mediu digital, creând astfel materiale noi și valoroase care constituie o completare a patrimoniului cultural dar și o sursă de salvare și conservare în timp. Un alt beneficiu îl reprezintă faptul că elementele "născute în format digital", multe elemente tangibile și intangibile ale patrimoniului sunt transpuse în copii digitale putând fi astfel accesate și transmise mai departe. Totuși este necesar să ne asigurăm că resursa primară — "originalul" — nu este neglijată în entuziasmul trecerii la "virtual". Această necesitate vizează atât materialele "born-digital" cât și materialul original, preexistent în contextul în care noua tehnologie tinde să reconstituie materiale mai vechi, inaccesibile, și să le transfere publicului larg fără cheltuieli foarte costisitoare (Consiliul Europei, 2005).

Inovațiile în domeniul patrimoniului digital sunt din ce în ce mai utilizate în gestionarea patrimoniului cultural. Acestea au un caracter multidimensional și sunt utilizate pentru stocarea, monitorizarea, distribuirea, demonstrarea datelor. Aceste tehnici sunt foarte utile deoarece pot procesa, stoca baze de date mari. platformele digitale sau site-urile web sunt un exemplu. Recent, integrarea fotografiilor în realitatea virtuală este o formă de conservare a patrimoniului imaterial. Avantajul acestor tehnici este legat în principal de faptul că patrimoniul imaterial oferă fotografii, înregistrări vechi care și-au pierdut acuratețea. Aceste tehnici ajută la reducerea sau chiar la eliminarea neclarității acestor date.

4. Educația și învățarea transformativă

Vom dedica acestor subiecte un capitolul special.